Nu sunt viteaz!

Nu sunt viteaz! Mai am vreo teamă
Ȋn Lumea mea de pe Pământ!
Când răul mă tot bagă-n seamă,
Mă fâstâcesc şi mă frământ

Și nu prea ştiu de vreo scăpare
Din chinga ce mă strânge greu!
Ȋmi vine-atunci o Alinare
Din Parte-Ți, Sfinte Dumnezeu,

Care mă vezi de Sus, din Ceruri,
Și mă veghezi neîncetat!
Te simt venind de prin Eteruri,
Și alungând cu Gând Curat

Tot soiul de adânci angoase
Și nebunii ce mă-nconjor’!
Ȋmi spui doar vorbe inimoase,
Mă scalzi în Haruri şi în Dor,

Făcându-mă să uit de frică
Și de al ei păgân destin!
Când întristarea mi se strică,
Mai pot zâmbi şi eu puţin,

Prinzând Curaj în consecinţă,
Și Liniştire-n Vis tăcut!
Mă simt din nou o mică Fiinţă
Ce-şi ia un Trai de la-nceput,

Lăsând smintirile deoparte
Și rătăcirile-n decor!
De-acum, mă pot Ruga aparte
La Tine, Blând Mângâietor

Să mă ghidezi doar către Bine,
Nu către spaime şi-ncruntări!
Când, Doamne, Tu eşti lângă mine,
Te pot urma în Patru Zări!